mono no aware

facesofthelight3

 

se întunecă pe străzile oraşului, pe trotuar se lungeşte o umbră sărutând apăsat altă umbră, vântul te loveşte aspru în ceafă, unde se termină geaca, un nebun trece lent pe sub felinare, îl urmăreşti unind punctul A din care a plecat cu punctul B, unde mai mult ca sigur nu înţelege că va ajunge, cineva scapă un pahar sau o sticlă în bodega prin faţa căreia treci, altcineva chicoteşte, o fată râde cu poftă, pare foarte băută, câţiva stropi lipicioşi de bere se scurg pe picioarele ei, vântul te mai ghilotinează o dată, torni în toată frumuseţea asta frumuseţea cealaltă, care se stinge uşor pe străzile astea, printre dâre de lumini şi penumbre, printre atâţia alţii care n-au priceput nimic, care n-au spart nimic, nici n-au mai râs, nici n-au mai chicotit, trec doar, fumând, vorbind, visând, de la un capăt la altul, dintr-un cartier în altul, prin lagărul ăsta urban al libertăţii, te întorci în camera ta, unde lumina cade pe pereţi în trei icoane diforme: Dimetiltriptamina – o săruţi, Serotonina – o săruţi, Dopamina – săruţi, au fost nebunii şi mai frumoase, lucruri şi mai neînţelese, au fost democraţii care s-au terminat ca iubirea, a fost cineva care-a urlat pe ziduri şi mai murdare “Fericire, unde morţii mă-tii eşti” şi n-a răspuns nimeni.

 facesofthelight2

facesofthelight