ceva ce nu înţelegi. dragostea.

---_0061

Au fost destule, zilele, nopţile, durerile de dinţi şi mâncărurile alese

Dacă zici nu mai vreau te ajunge din urmă şi vrei.

Înghiţi în sec, te corupi, trece anotimpul ăsta, se pornesc

Micile furtuni electrice, se îndoaie caroseria sub o piatră izbită cu ură

Au fost destule, cât să te minţi şi să nu recunoşti

Sexul de milă, sexul de silă, devalizarea combinatului chimic

şomeri ai indiferenţei, căldura corpului lipit de  o cană de cafea care se răceşte.

blazările, rătăcirile, au fost destule, singurătatea. Amânările, minutele în faţa oglinzii,

Depravarea de somn. Luminile stinse, cablurile îngropate în asfalt, cicatricile şi aritmiile

Beţiile, smintelile şi răsfăţul. Dacă zici vreau, te ajunge din urmă

Şi te rupe. Ca şi când lucrurile chiar ar fi putut însemna altceva decât o rugăciune

Spusă fără să crezi. Au fost destule. Iluziile, plăcerea bolnavă,

Conexiunile neverosimile, structurile magice ale înserării, erorile de trecere

Aventurile, hoţii care n-au lăsat urme, impulsuri de a săruta necunoscuţi,

Viciile pofticioase, muzicile atonale, manualele mecanismelor defecte.

Dacă nu ştii ce să zici, te ajunge din urmă. Da. şi asta.

Au fost destule. Regretele şi blândeţea.  Sensurile giratorii în care ai ameţit, coridoarele

Pe care ai mers târşâit şi ai vomat. Pastilele de făcut fericire şi vinul prost.

Gesturile altora, tristeţea copleşitoare în faţa căreia cineva râde mereu.

Absenţele nemotivate, calicia coapselor de a se lăsa muşcate, vina

Colectivă, seducţia neînduplecată, controlul inocenţei, cotele apelor, posibilele averse

Incertitudinile dorinţei, vintrele excitate, pedepsele şi lipsurile

Care constrâng. Ruşinea. Au fost destule. Cârdăşiile.  Înşiruirile  kitschului, sălbăticiunile

Strivite pe autostrăzile căutării de sine, reveriile, poezia senilă, oboseala iubirii.

Prozele infecte, frumuseţile vidului, întârzierile sinaptice. Ai comentat destul,

Ai bârfit. Ai contemplat fără milă. Şi te ajunge din urmă.

Ofensivă şi de necrezut.