Category: poeme

 

se întunecă pe străzile oraşului, pe trotuar se lungeşte o umbră sărutând apăsat altă umbră, vântul te loveşte aspru în ceafă, unde se termină geaca, un nebun trece lent pe sub felinare, îl urmăreşti unind punctul A din care a plecat cu punctul B, unde mai mult ca sigur nu înţelege că va ajunge, cineva scapă un pahar sau o sticlă în bodega prin faţa căreia treci, altcineva chicoteşte, o fată râde cu poftă, pare foarte băută, câţiva stropi lipicioşi de bere se scurg pe picioarele ei, vântul te mai ghilotinează o dată, torni în toată frumuseţea asta frumuseţea cealaltă, care se stinge uşor pe străzile astea, printre dâre de lumini şi penumbre, printre atâţia alţii care n-au priceput nimic, care n-au spart nimic, nici n-au mai râs, nici n-au mai chicotit, trec doar, fumând, vorbind, visând, de la un capăt la altul, dintr-un cartier în altul, prin lagărul ăsta urban al libertăţii, te întorci în camera ta, unde lumina cade pe pereţi în trei icoane diforme: Dimetiltriptamina – o săruţi, Serotonina – o săruţi, Dopamina – săruţi, au fost nebunii şi mai frumoase, lucruri şi mai neînţelese, au fost democraţii care s-au terminat ca iubirea, a fost cineva care-a urlat pe ziduri şi mai murdare “Fericire, unde morţii mă-tii eşti” şi n-a răspuns nimeni.

 

 

Laura Palmer s-a apropiat prin mulţimea care dansa

Laura Palmer s-a aplecat să-mi vorbească

Laura Palmer e moartă eu nu sunt Laura Palmer

Ce-ţi lasă viaţa în afară de câţiva neurotransmiţători Laura Palmer

Cu ce să te joci când dragonul adoarme

A fost plăcere acum este panică Laura Palmer

Ce-ţi lasă inima când valul de aer rece vine să te lingă

Din tălpi şi până în creştet Laura Palmer pe încheieturile astea

O să-mi tatuez buruieni ordinare Laura Palmer

Din alea care înving istoria Laura Palmer găseşte-l tu p-ăla

Învăluit în dopamină Laura Palmer ce-ţi lasă viaţa

Amintirea unei voci care te-a făcut să tresari

Laura Palmer am băut cu mulţimea Laura Palmer

Cât tu ai făcut sex Laura Palmer te-ai autodistrus cât ai putut

Eu cât m-am autodistrus Laura Palmer te întreb cât

Şi dacă am vrut să crăp când mi-a fost mai bine

Acum când îmi e mai rău împart baia cu tanatofobia

Laura Palmer împart cuşca la zoo cu pigmeul Ota Benga

Laura Palmer rezită la stres Laura Palmer e beată

Laura Palmer s-a drogat cât a putut eu m-am drogat cât

Am putut şi încă mai pot Laura Palmer

Să vii nopţile să îmi futi minţile să vii în fiecare vară

Laura Palmer cu nesiguranţa cu presiunea atmosferică

Să vii cu tot ce zdrobește un om

 

Mă gândesc la sex cât îmi iau 4 țigări la bucată

Vreau să mă fut şi nu vreau să mă fut cu oricine Laura Palmer

Mă gândesc la puterea seducției cât aștept să îmi iau salariul de la conta

Ma gândesc la vremuri Laura Palmer la vremuri cu sticle de gin Laura Palmer

Las distrugerea să îmi umble prin cap deodată cu poftele Laura Palmer

O țigară la bucată costă 80 de bani singurătatea nu costă nimic

Mănânc o piersică rece și una caldă Laura Palmer sunt încă

Drogată încă mahmură Laura Palmer sunt încă distrusă

Serotonină cocaină nicotină iarba de căcat  și iarba mai bună uppere Laura Palmer

Îmi trec prin cap în mijlocul unei converaţii sinistre și mai ales DMT Laura Palmer

Şi mai ales LSD şi o să îmi cumpăr ciuperci Laura Palmer

Ciuperci pentru fericire Laura Palmer aşa se reduce absurdul Laura Palmer

 

Un copil ţipă în fața unei tablete e seară și cald la o altă masă retrasă stă un bărbat care îmi place

Și poate că asta e În Sfârșit ceea ce nu așteptam ce nu mai voiam

 

Lumea vorbește despre război și refugiați

Locuim într-o țară în care mâncarea va fi mai scumpă ca drogurile deja este

Mai scumpă ca drogurile

Facem sex mecanic și trist și ne gândim la altele

La ce somn ne-a cuprins chiar acum

În loc să  facem dragoste Laura Palmer  toţi însinguraţii din lume

 

Laura Palmer s-a dat la mine

I don’t do xanax Laura Palmer

I don’t do pokemon

Fac depresie pentru care beau

Depresie adevărată şi tristă pentru care beau

Depresie frumoasă în care mă expun

Depresie pe care o construiesc

Ca o bacterie care-şi construieşte colonia ei de bacterii

 

Lumea se prăbuşeşte

Seducţia nu Laura Palmer

Când lumea se prăbuşeşte

Seducţia nu Laura Palmer

Poate oamenii care te-au abandonat ştiau ceva ce tu nu ştii

Poate oamenii pe care i-ai părăsit ştiau ceva ce tu nu ştii

Poate tu ştii ceva ce nu ştii

Ceva în regim samizdat

Ceva care să impresioneze

Ceva care întârzie

Câteva secunde

Câteva minute Laura Palmer

Ceva care întârzie sferturi şi jumătăţi de oră

Ceva care impresionează pentru că întârzie cu orele, cu anii

Ceva ce nu ajunge niciodată la timp Laura Palmer

 

Nu se va întâmpla Laura Palmer

Pentru că tot ce a fost

A fost dislocare Laura Palmer

Porneşti pe străzi spionate din confortul unei alte lumi

Departe de ziua asta Laura Palmer

Afară clocotul vieţii se scurge înspre cheiurile golfului

Înspre micile tragedii banale pândind de după colţuri seară de seară

Departe de astea ascunse printre cutele boţite ale aşternutului

Departe de astea din fața ecranului Laura Palmer

 

Oraşul se luminează cu greu şi asta se întâmplă fără să observ

Sunetele străzii trec prin folia murdară a mahmurelii

Totul a fost disclocare Laura Palmer

Câteva amprente pe câteva clanţe de tablă

Câteva pete de grăsime pe câteva plăci de faianţă

Câteva probleme rezolvate de câțiva electricieni

Mereu alții, mereu bătrâni, mereu plini de istorii pe care nu le-am trăit

Mereu câteva însingurări nerezonabile plătite în euro

 

Totul este dislocare Laura Palmer

Gloria urbană inutilă a unei femei care se scarpină

La sex

Prin buzunarul pantalonilor

Asemena bărbaţilor

Gloria la trecerea de pietoni

Nu se va întâmpla Laura Palmer

Google street view a mai blurat şi alţi trecători

Alte obiecte vestimentare

Alte preocupări Laura Palmer

Alte degete ducând alte ţigări la gură

 

Poate liniștea

Nu va mai fi așa suspectă Laura Palmer

Poate ploaia se va transforma în gheață

Imobilizând mizeria orașului

Provocând gesturi reale și ofensive Laura Palmer

Poate nu ne vom mai simţi vinovaţi

Vorbind liber despre o țară

Ai cărei locuitori sunt permanent reduși la tăcere

Poate nu ne vom mai simţi vinovaţi

Tăcând liber într-o țară ai cărei locuitori

Sunt forțați să tacă

Poate liniștea asta înnebunitoare

Va face sens Laura Palmer

În spaţiile izolate şi moi de sub bandaje

În spaţiile vaste ale memoriei tuturor dislocărilor Laura Palmer

Altfel ce faci cu o singurătate despre care nu ştii nimic?

 

Au fost destule, zilele, nopţile, durerile de dinţi şi mâncărurile alese

Dacă zici nu mai vreau te ajunge din urmă şi vrei.

Înghiţi în sec, te corupi, trece anotimpul ăsta, se pornesc

Micile furtuni electrice, se îndoaie caroseria sub o piatră izbită cu ură

Au fost destule, cât să te minţi şi să nu recunoşti

Sexul de milă, sexul de silă, devalizarea combinatului chimic

şomeri ai indiferenţei, căldura corpului lipit de  o cană de cafea care se răceşte.

blazările, rătăcirile, au fost destule, singurătatea. Amânările, minutele în faţa oglinzii,

Depravarea de somn. Luminile stinse, cablurile îngropate în asfalt, cicatricile şi aritmiile

Beţiile, smintelile şi răsfăţul. Dacă zici vreau, te ajunge din urmă

Şi te rupe. Ca şi când lucrurile chiar ar fi putut însemna altceva decât o rugăciune

Spusă fără să crezi. Au fost destule. Iluziile, plăcerea bolnavă,

Conexiunile neverosimile, structurile magice ale înserării, erorile de trecere

Aventurile, hoţii care n-au lăsat urme, impulsuri de a săruta necunoscuţi,

Viciile pofticioase, muzicile atonale, manualele mecanismelor defecte.

Dacă nu ştii ce să zici, te ajunge din urmă. Da. şi asta.

Au fost destule. Regretele şi blândeţea.  Sensurile giratorii în care ai ameţit, coridoarele

Pe care ai mers târşâit şi ai vomat. Pastilele de făcut fericire şi vinul prost.

Gesturile altora, tristeţea copleşitoare în faţa căreia cineva râde mereu.

Absenţele nemotivate, calicia coapselor de a se lăsa muşcate, vina

Colectivă, seducţia neînduplecată, controlul inocenţei, cotele apelor, posibilele averse

Incertitudinile dorinţei, vintrele excitate, pedepsele şi lipsurile

Care constrâng. Ruşinea. Au fost destule. Cârdăşiile.  Înşiruirile  kitschului, sălbăticiunile

Strivite pe autostrăzile căutării de sine, reveriile, poezia senilă, oboseala iubirii.

Prozele infecte, frumuseţile vidului, întârzierile sinaptice. Ai comentat destul,

Ai bârfit. Ai contemplat fără milă. Şi te ajunge din urmă.

Ofensivă şi de necrezut.