ochii tăi alergau ca două vulpi polare peste întinderile pereţilor lumii
o lume idioată singura lume
Adevăraţii Ultimii:
Chitară Nea Tintin
Bas electrotehnic Nea Grigore
Clape Nea Vasile
Vocea Nea Fănică
.
foto Andrei Grosoşiu
ochii tăi alergau ca două vulpi polare peste întinderile pereţilor lumii
o lume idioată singura lume
Adevăraţii Ultimii:
Chitară Nea Tintin
Bas electrotehnic Nea Grigore
Clape Nea Vasile
Vocea Nea Fănică
.
foto Andrei Grosoşiu
eats before your eyes
with gusto
and she’s clueless
she
sleeps beside you
night after night and she
has terrifying nightmares
that she tells you about
with puffy eyes
over morning coffee
and it’s she whom you love
you’ve no choice
her thighs squeeze your neck
every night
while you whisper to her:
5 people were killed
15 were injured
including medical staff*
* poemul Ea din Lolita32, tradus împreună cu Adam J. Sorkin a fost publicat în revista americană Paragraphiti, în cadrul unui grupaj dedicat poeţilor români (http://www.paragraphiti.com/) alături de alte două poeme din re.volver http://www.paragraphiti.com/romanian-poetry/livia-stefan/
Au fost destule, zilele, nopţile, durerile de dinţi şi mâncărurile alese
Dacă zici nu mai vreau te ajunge din urmă şi vrei.
Înghiţi în sec, te corupi, trece anotimpul ăsta, se pornesc
Micile furtuni electrice, se îndoaie caroseria sub o piatră izbită cu ură
Au fost destule, cât să te minţi şi să nu recunoşti
Sexul de milă, sexul de silă, devalizarea combinatului chimic
şomeri ai indiferenţei, căldura corpului lipit de o cană de cafea care se răceşte.
blazările, rătăcirile, au fost destule, singurătatea. Amânările, minutele în faţa oglinzii,
Depravarea de somn. Luminile stinse, cablurile îngropate în asfalt, cicatricile şi aritmiile
Beţiile, smintelile şi răsfăţul. Dacă zici vreau, te ajunge din urmă
Şi te rupe. Ca şi când lucrurile chiar ar fi putut însemna altceva decât o rugăciune
Spusă fără să crezi. Au fost destule. Iluziile, plăcerea bolnavă,
Conexiunile neverosimile, structurile magice ale înserării, erorile de trecere
Aventurile, hoţii care n-au lăsat urme, impulsuri de a săruta necunoscuţi,
Viciile pofticioase, muzicile atonale, manualele mecanismelor defecte.
Dacă nu ştii ce să zici, te ajunge din urmă. Da. şi asta.
Au fost destule. Regretele şi blândeţea. Sensurile giratorii în care ai ameţit, coridoarele
Pe care ai mers târşâit şi ai vomat. Pastilele de făcut fericire şi vinul prost.
Gesturile altora, tristeţea copleşitoare în faţa căreia cineva râde mereu.
Absenţele nemotivate, calicia coapselor de a se lăsa muşcate, vina
Colectivă, seducţia neînduplecată, controlul inocenţei, cotele apelor, posibilele averse
Incertitudinile dorinţei, vintrele excitate, pedepsele şi lipsurile
Care constrâng. Ruşinea. Au fost destule. Cârdăşiile. Înşiruirile kitschului, sălbăticiunile
Strivite pe autostrăzile căutării de sine, reveriile, poezia senilă, oboseala iubirii.
Prozele infecte, frumuseţile vidului, întârzierile sinaptice. Ai comentat destul,
Ai bârfit. Ai contemplat fără milă. Şi te ajunge din urmă.
Ofensivă şi de necrezut.